Partea bună în a fi egoist e că atunci cînd ţi se loveşte vreun copil la joacă, nu eşti prea afectat de vreme ce ţie însuţi nu ţi s-a întîmplat, de fapt, nimic. Dacă însă eşti doar puţin egoist lucrul acesta nu va funcţiona aşa cum trebuie. E necesar să fii… foarte egoist. Doar asta este soluţia. Dacă eşti doar puţin egoist, te apuci să le duci grija, vrei să afli cum le merge, dacă au hăinuţele curate, dacă au părul îngrijit şi tuns frumos (nu contează că e puţin prea lung, nu?). Nu-i bai dacă le lipseşte ceva din rechizitele şcolare sau că nu au totul exact atunci cînd au nevoie. Te distrezi cu ei, le asculți glumele și rîzi cu poftă deși, de obicei, nu prea ai răbdare. Uneori sînt neastîmpărați, te deranjează cînd ai de lucru, și ori de cîte ori sînt foarte obraznici, te enervezi peste măsură; ajungi să le înțelegi viaţa într-un fel în care ei încă nu sînt în stare, ai o oarecare idee despre ce fac cînd se întîlnesc cu prietenii lor, pui întrebări, deși nu prea multe, și doar pînă la un anume punct, pentru că timpul se pare că nu e niciodată îndeajuns; iar atunci încep necazurile și nu recunoşti semnele pentru că ai deja atîtea pe cap: se apucă de furat și te trezești întrebîndu-te de unde a ajuns lucrul ăsta în casă; ei înşişi îți arată ce au furat și cînd îi iei la întrebări, te mint; iar cînd mint, nu poţi decît să îi crezi de fiecare dată pentru că o fac cu așa o candoare… și, de altfel ți-ar lua mult prea mult timp să afli adevărul.

Uneori poţi trece prin toate astea în ciuda faptului că ai fost egoist. Iar dacă ai fost doar puţin egoist, vei avea mult de suferit cînd vor începe să aibă probleme adevărate. Şi vei suferi chiar dacă, din inerţia obiceiului, vei continua să fii egoist, spunîndu-ţi mereu: Mă înec în gînduri, Viața mea a ajuns la sfîrşit, Cum aș putea să mai continui în felul ăsta? Așa că, dacă ai chef să fii egoist, trebuie să fii astfel pînă la capăt, atît de egoist încît, chiar dacă îți va părea foarte rău că au eşuat, chiar dacă îți va părea rău în mod sincer și serios, exact așa cum le vei spune de altfel tuturor prietenilor și cunoștințelor și restului familiei, în sinea ta vei răsufla ușurată, vei fi satisfăcută, chiar bucuroasă că nu eşti tu cea care trece prin asta.

(Din a şaptea ediţie a The Collected Stories of Lydia Davis, Picador, 2010)