Anna: Cel de acolo e băiețelul tău? Sara: Da! E Sebastian. Anna: Ce drăguț! A mea e pe tobogan. Tessa. Sara: Ooo… E adorabilă! Anna: Sînt aproape sigură că te-am mai văzut pe aici. Eu sînt Anna. Sara: Și tu îmi pari cunoscută. Eu sînt Sara. Anna: Te deranjează dacă mă așez lîngă tine? Sara: Nu, desigur! Te rog! Anna: Noi sîntem foarte des aici. Tessa și cu mine. Sara: Da… Și pentru noi la fel. Aproape că locuim aici. Eu și Sebastian. Anna: Locul ăsta ne-a salvat viața de nu știu cîte ori. Sara: Ai dreptate. Și la noi e la fel. Anna: Venim aici în fiecare zi. Cîteodată chiar de două ori. Sara: Mie-mi spui? Chiar ieri am fost vreo… zece ore! Anna: Iar timpul petrecut aici împreună cu Tessa e foarte important pentru mine. Sara: Este exact la fel și pentru mine! Anna: Sînt extrem de bucuroasă ori de cîte ori venim aici! Și niciodată nu mă simt deprimată sau deznădăjduită. Sara: Și eu. Asta e fericirea mea. Iar gălăgia pe care o fac toți copii aici e de-a dreptul jovială… Nu are nimic de-a face cu scrijelitul unghiilor lungi pe tablă. Anna: În spatele copacului de-acolo n-am plîns niciodată! Sara: Nici eu.

(Pauză)

Anna: Tessa! Tess! Hai vino aici și pune-ți geaca, da, iubire? S-a cam răcit afară și ar trebui să îți pui geaca, da? Geaca ta trebuie să fie pe tine. Materialul trebuie să îți acopere trupul pentru a te ajuta să menții o temperatură internă normală. Altfel vei muri, da, draguța mea? Vei muri de hipotermie, chiar aici pe terenul de joacă, dacă nu îți pui geaca pe tine. Corpușorul tău va înceta să funcționeze cum trebuie. Te vei simți din ce în ce mai obosită, ca și cum ai vrea să dormi numai că de data asta nu vei dormi ci vei muri. Pune-ți naibii geaca pe tine!

(Pauză)

Anna: Micuțul ăla de acolo e al tău? Sara: Da. E Sebastian. Anna: Ce scumpete! Pe tobogan e Tessa, a mea. Sara: E adorabilă! Anna: O clipă! Îmi cer scuze… Îmi pare rău… Tocmai te-am întrebat asta, nu-i așa? Sara: Sigur? Nu cred… Anna: Oh… Îmi pare așa de rău! Sara: Ți-am răspuns din nou, cumva? Anna: Ăăă… Nu mai știu…

(Pauză)

Anna: Uneori mă simt un pic aiurea. Sara: E locul ăsta. E nefast. Anna: Mă ia frica. Sara: Pe-aici sînt sigur forţe obscure. Forţe puternice. Anna: Deşi e singurul loc care pare să mai aibă sens pentru mine. Aici şi baia de acasă. Sara: Uneori, cînd sînt la groapa cu nisip am impresia că mă scufund, ca şi cum ceva m-ar trage în jos. Am impresia că mă afund în nisip, că mă sufoc, şi… mă simt bine.

(Pauză)

Sara: Ce zici dacă ne-am întîlni într-o după-amiază, să-i lăsăm să se joace? Anna: Ar fi excelent. Ar fi perfect! Sara: Aş putea să cumpăr o sticlă de Pinot Grigio. Şi mamele au voie să se destindă puţin, nu-i aşa? Anna: Sigur. Sara: Hei, nu ştiu dacă ai ceva împotrivă, dar poate voi găsi chiar şi un joint uitat în vreun sertar. Ar fi probabil foarte vechi dar, poate, mai are ceva… Ha! Parcă aş fi cine ştie ce junkie! Anna: Oho! Sigur ne-am putea distra cu chestia asta. Sara: OK. Atunci aşa rămîne!

(Pauză)

Anna: Doar ca informaţie… Aş putea să fac rost și de ceva cocaină dacă te interesează. Dar nu trebuie să… N-avem nevoie de aşa ceva, nu? Sara: Hmmm… Ai resurse! Sigur m-ar interesa. OK. Asta-i doar o întrebare, OK? Ce-ai zice de o doză mică, mică, mică de heroină? Oh… Ce idei mai am! O influenţă proastă. nu? Anna: O! Nu ştiu ce să spun. Trebuie să mă gîndesc o clipă. M-am gîndit. Daaa!

(Pauză)

Sara: Pata asta de pe tricoul tău e suc de mere? Anna: Asta? Nu. E vomă. Tessa a vomat pe mine. Dar suc de mere sau vomă, mare diferenţă nu e, nu-i aşa? După o vreme nu mai contează ce pete mai ai pe haine şi nu mai ai nici un chef să le ştergi pentru că, ori aşa ori aşa tot la fel vei arăta. Ca şi cum în loc de coafură ţi-ai tăia părul cu cuţitul de la bucătărie. Sara: Ai dreptate. Anna: Mai am şi nişte brînză prin păr, nu ştiu dacă ai remarcat deja. Sara: Aseară am dat de un biscuit Goldfish în vagin. Anna: Ha! Sara: Da, da! Anna: Înăuntru? Sara: Chiar înăuntru.

(Pauză)

Anna: Tessa! Scumpo! Lasă-i şi pe ceilalţi copii pe tobogan, ursuleţ scump! Toboganul nu este al nostru, da? Trebuie să îi lăsăm şi pe ceilalţi copii să se joace, trebuie să împărţim pentru că dacă nu împărţim întreaga societate se va prăbuşi şi vom ajunge ca animalele care ar face orice doar pentru a supravieţui. Locul ăsta de joacă şi tot ce vezi în jurul tău se va deteriora şi se va transforma într-o zonă de război, o distopie, un tărîm fără legi, cenuşă. Şi ştii ce anume nu există într-un astfel de loc? Nu vei găsi nici un tobogan acolo. Aşa că lasă-i nabii şi pe ceilalţi copii să se tragă pe tobogan!

(Pauză)

Sara: Ia uite cine tocmai şi-a făcut apariţia. Anna: Unde? Sara: Acolo, pe Aleea “Nanny”. Anna: Oho! Sara: Apetisantul McBjörn tăticul ce stă acasă și își crește copii. Anna: A venit tăticul! Sara: Într-adevăr, a venit tăticul. Anna: La naiba, şi tocmai azi nu am făcut un duş dimineaţă. Sara: Iar eu… Tocmai azi arăt de două ori mai grasă decît la universitate. Anna: A! Ştii cum arată nevastă-sa? Sara: Nu! Tu? Anna: Şi-a făcut apariţia pe-aici. O dată. “Working mom”. Sara: Trist. Anna: Da, ştiu. Sara: Şi? Anna: Hmmm… Sara: Merită ceva mai bun. Anna: Mult mai bun. Sara: Suferă. Anna: Deşi nu arată. E admirabil. Şi foarte îndemînat. L-am văzut odată făcînd nod unui balon cu apă cu o singură mînă. Sara: Iar eu am văzut cum a făcut un scutec din frunze.

(Pauză)

Anna: Hei, ia te uită cine e… acolo lîngă scăriță… Sara: O!… Mămicuța Subțirică și Tare… Anna: Chiar se poate? Doamna După Naștere Mi-au Dispărut Kilogramele În Plus Instantaneu Pentru Că Sînt O Persoană Grozavă. Sara: Doamna Duc Cu Mine O Saltea Yoga Pentru Că Niciodată Nu Știi Cînd Am Chef Să Mă Apuc De Făcut Yoga. Anna: Doamna cu Părul Proaspăt Spălat. Sara: Doamna Am Făcut Dreptul Dar Am Decis Să Lucrez Cu Jumătate De Normă La Un ONG Pentru Tinerii Defavorizați Dînd Înapoi Comunității De Vreme Ce Sînt Așaaaa De Subțirică! Anna: Poftim? Sara: Scuze, nu știu ce m-a apucat.

(Pauză)

Anna: Îmi place cum se îmbracă. Sara: E așa de drăguță, îmi vine să îi smulg brațele. Anna: Tessa? Tess, iubirea mea! Trebuie să luăm prînzul, OK? Hai vino să mîncăm ceva, că și mama e flămîndă, și mama nu poate lua prînzul pînă nu ai mîncat tu, pentru că, după cum știi, prînzul mamei e alcătuit doar din resturile mesei tale – o coaja de pîine, un strop de lapte, și, cu ceva noroc, poate voi linge și păhărelul tău de iaurt. OK, drăguțo? Hai vino naibii să-ți mănînci mîncarea de prînz.

(Pauză)

Anna: Ce zi frumoasă e azi! Sara: Perfectă! Anna: Nici urmă de nori. Sara: Ca de obicei. Anna: Apropos, eu sînt Anna.

Apărut în The New Yorker, 18 mai 2015