Filmul a apărut în 2014 şi o are pe Juliette Binoche în rolul principal. Binoche joacă rolul unei actriţe care a atins maturitatea, nu doar biologică ci şi artistică. Actriţa (Maria Enders) şi-a început cariera jucînd rolul unei tinere inteligente dar profitoare care nu s-a sfiit să intre într-o relaxie sexuală cu o femeie în vîrstă pentru a obţine ceea ce voia. Acum, după o mulţime de ani, i se propune să joace din nou în piesa de teatru ce i-a adus faima, de data asta însă în rolul femeii în vîrstă.

Maria acceptă propunerea cu greu şi se retrage în munţi în Elveţia (Sils Maria) pentru a-şi însuşi noul rol. Alături de ea e nelipsita asistentă (Valentine – Kristen Stewart) care, încetul cu încetul, ne dăm seama că este de fapt o versiune mai tînără a actriţei. Împreună ele repetă scenă după scenă din piesă şi deseori îmi era greu să realizez dacă schimbul de replici la care sînt martor sînt doar cele ce aparţin piesei sau sînt dialoguri între actriţă şi asistenta ei. Pentru a adăuga uşoarei confuzii, Valentine susţine că actriţa aleasă pentru rolul tinerei (Jo-Ann Ellis – Chloë Grace Moretz) este perfect, în ciuda scandalurilor în care era implicată. Asistăm astfel, de fapt, la un dialog între două vîrste pe diferite planuri. Pe de o parte avem dinamica dintre cele două caractere din piesa de teatru (Sigfrid şi Helena din Şarpele de la Moloja), pe de alta cea dintre Maria şi Valentine/Jo-Ann. Şi, ca şi cum această combinaţie nu ar fi fost de ajuns, ar trebui de notat că scenatorul/regizorul filmului Olivier Assayas este cel care a scris scenariul pentru Rendez Vous (1985), filmul care i-a adus lui Julitte Binoche un renume internaţional. În plus, Juliette Binoche e cea creditată cu ideea filmului şi tot ea este cea care i-ar fi propus lui Olivier Assayas să scrie scenariul. Aşa cum spune Maria la un moment dat, citînd din Baltasar Gracian “to excel and to know how to show it is to excel twice”. Într-adevăr atît Maria cît şi Juliette Binoche încearcă (şi în ce măsură reuşesc ete trebuie să descopere fiecare) să exceleze încă o dată. Şarpele de la Moloja, care dă titlul piesei de teatru, este un şarpe făcut din nori, care se strecoară printre văi de munţi şi înghite totul în calea sa, acoperind un satuc după altul, un orăşel după altul, un destin după altul.

Dialogurile filmului sînt bine gîndite, uneori puţin cam livreşti, dar mereu fine şi precise. Actorii îşi joacă rolurile excelent, întreaga idee este captivantă şi felul în care ne este prezentată este incitant. Nu pot decît să îl recomand, dacă mai rulează pe undeva. Da, “rulează”, pentru că a fost făcut pe un film de 35 mm (cu suport din partea firmei Chanel) într-o vreme în care mai totul este digital (şi referinţele la Internet şi cloud-ul informaţional îşi găsesc locul în film destul de des).