Donald Barthelme – Cu privire la bodyguard

Strigă bodyguardul cumva la femeia care îi calcă mereu cămăşile? Cea care, cu un fier prea încins, i-a făcut o pată maronie pe cămaşa sa galbenă cumpărată scump de la Yves St. Laurent? O pată maronie, destul de mare, chiar deasupra inimii?
Oare şeful bodyguardului poartă discuţii cu el, cît timp aşteaptă să se schimbe culoarea la semafor, în Citroën-ul său gri şi monoton? Sau poate vorbeşte cu celălalt bodyguard, cel de la volan? În ce ton discută? Are şeful bodyguardului ceva de spus cu privire la mulţimile de femei de culoare ce se-adună de-a lungul bulevardului? Sau la bărbaţi? Vorbesc despre trafic? S-a bucurat vreodată bodyguardul de o discuţie pe teme politice cu şeful său?

Îi este frică bodyguardului de iniţialele D.I.T?
Îi este frică bodyguardului de iniţialele C.N.D.?

Va reuşi bodyguardul să fie liber în seara asta, pentru a vedea filmul la care se gîndeşte – Emmanuelle în jurul lumii? Dacă va primi liber pentru a vedea Emmanuelle în jurul lumii, va fi coadă la bilete? Vor fi studenţi la coadă?
Îi este frică bodyguardului de sloganul Amintiţi-vă de 17 Iunie? Îi este frică de literele mari şi negre, şterse către margini date cu spray pe zidul acesta, pe zidul acela? Ce nivel de educaţie a avut bodyguardul cînd a părăsit şcoala?
E bodyguardul suficient de bine plătit? E plătit la fel de bine ca un mecanic? La fel de bine ca un maistru? La fel de bine ca un sergent din armată? La fel de bine ca un locotenent? Citroën-ul e o maşină blindată? E Mercedes-ul blindat? Care e cea mai mare viteză cu care poate merge Mercedes-ul? Poate merge la fel de repede ca un BMW? Ca o motocicletă BMW? Ca mai multe motociclete BMW? Se gîndeşte bodyguardul la cît de important e şeful lui în funcţie de cîţi bodyguarzi are nevoie acesta? Nu ar trebui să mai fie şi alte maşini înaintea şi în spatele maşinii în care se află şeful, la rîndul lor pline cu bodyguarzi? Sînt luate vreodată asemenea măsuri şi, în aceste momente, se simte bodyguardul ca făcînd parte dintr-o mare de bodyguarzi? Se simte entuziasmat în aceste momente? Îşi doreşte chiar mai mulţi bodyguarzi, în maşini rulînd în dreapta şi în stînga maşinii şefului şi încă una de recunoaştere, mult mai în faţă? După ce a părăsit şcoala tehnică, cu ce s-a îndeletnicit înainte de a accepta acest post? A ajuns vreodată la închisoare? Pentru ce faptă? A dezvoltat un soi de afecţiune pentru şeful său? Se poate vorbi aici de respect mutual? Sau de dispreţ mutual? Cînd şeful său îşi bea ceaiul, primeşte şi bodyguardul un ceai? O bere? Cine plăteşte?
E în stare bodyguardul să dea exemple de succese profesionale?
A lucrat înainte pentru altcineva?
E vreun bodyguard nou în grupul de bodyguarzi? De ce?
Cît e de importantă simpatia? Ce alte servicii îi oferă bodyguardul şefului său, în afară de cel specific? E vreun serviciu ce nu ar trebui să fie rugat să ofere? Cu toate astea, e rugat din cînd în cînd să îndeplinească asemenea servicii? E în stare să refuze? Poate refuza? Primeşte bodyguardul, în afară de salariul său oficial şi altfel de compensaţii, bacşiş? Cît? Cu ce ocazii? La restaurant, o masă bună pentru şeful său şi pentru bărbatul cărunt şi distins cu care se consultă. În faţa lor (între masa cu şefii şi uşă) o masă pentru cei patru bodyguarzi. Ce fel de conversaţie au cele două seturi de bodyguarzi? Despre ce vorbesc? Fotbal, probabil, Olanda şi Peru, un meci văzut de toţi patru. Vorbesc despre atacul asupra portarului olandez Piet Schrijvers de către bastardul Peruvian? Vorbesc despre înlocuirea lui Schrijvers de către curajosul Jan Jongbloed şi ce s-a întîmplat ulterior? A remarcat cumva bodyguardul diferenţa de calitate între costumul său şi costumul şefului său? Între pantofii săi şi pantofii şefului? În toate colţurile ţării, în oraşe mari şi mici, sticle cu şampanie au fost puse la rece, pregătite pentru celebrare, pentru o zi specială. Bodyguardul este conştient de asta?
Este bodyguardul sătul să se trezească în camera sa mică din Calle Caspe, fumînd o Royale cu filtru, apoi sculîndu-se din pat şi trăgînd perdelele să vadă, din nou, opt oameni aşteptînd deprimaţi în staţia de autobuz de peste drum? Este un poster cu Bruce Lee într-o robă albă cu picioarele poziţionate într-un anume fel şi cu mîinile cu degete întinse într-un anume fel pe un perete din camera mică a bodyguardului? Atîrnă de pe un cui un şirag de mărgele pentru mătănii? Este o oglindă acolo ale cărei margini au început să se crape şi să se cojească şi sînt lipite în colţul din stînga jos două poze mici Polaroid estompate, cu o femeie cu o eşarfă de un albastru închis şi doi copii subţirei în pantaloni roşii? Atîrnă o pereche de pantaloni albaştri şi o cămaşă albă cu mînecă lungă, deja purtată, în şifonierul maro închis? Este un poster cu o femeie tînără şi goală scos din revista VIR lipită pe partea dinăuntru a uşii şifonierului? E o sticlă de whiskey Long John pe mini-frigiderul de culoarea brînzei? Un aragaz cu două ochiuri? Un ghiveci verde decolorat pe pervazul ferestrei conţinînd o plantă ofilită? Cartea lui Bruce Tegner Explication du Tai Chi? Bodyguardul citeşte ziarul publicat de partidul şefului său? E convins de ce citeşte acolo? Ştie bodyguardul de partea cărei alianţe a fost ţara sa în cel de-al doilea război mondial? În primul război mondial? Ştie bodyguardul care sînt partenerii cei mai importanţi cu care ţara sa face comerţ în momentul de faţă?
Stînd la masă cu şeful său, la restaurant, bodyguardul primeşte, fără să fi cerut, supă de broască ţestoasă. E repulsat în timp ce celălalt mănîncă? De ce acest individ scheletic, şeful său, e atît de important pe lumea asta încît să aibă nevoie de şase bodyguarzi, doi pe tură, cu trei ture pe zi, şase în mod normal plus mai mulţi în funcţie de ocazie, două maşini blindate, grenade paralizante gata de a fi folosite sub scaunul din faţă? Care îi este locul în lume? Ce planuri are el?
Vîrsta de pensionare pentru bodyguarzi e calculată la fel ca şi pentru ceilalţi cetăţeni? E mai devreme, cincizecişicinci, patruzecişicinci? Primesc pensie? Cît de mare? Bărbaţii ăia tineri cu bărbi negre uitîndu-se la Mercedes, sau uitîndu-se la Citroën, cine sînt ei? Îl interesează pe bodyguard faptul că ceilalţi bodyguarzi se plîng de orele pierdute, sprijiniţi de aripile Mercedesului în timp ce şeful lor e în clădirea vreunui minister sau al unui cartier general, în spatele unor pereţi dubli? Sînt geamurile securizate ale acestor maşini blindate îndeajuns de groase? Sînt ceilalţi bodyguarzi, colegii săi, oameni de încredere? Ar putea avea încredere în cel nou?
Îi este frică bodyguardului de femei tinere de familie bună? Femei tinere de familie bună ale căror poşete conţin dumnezeu ştie ce? I se pare bodyguardului că situaţia este nedreaptă? Fiul bodyguardului, care locuieşte cu mama sa într-un oraş îndepărtat, va deveni şi el bodyguard? Ori de cîte ori bodyguardul îl conduce pe fiul şefului său la şcoala, unde toţi copiii sînt aduşi de bodyguarzi, se opreşte pe drum şi îi cumpără copilului o piersică de la prăvălie? Îşi cumpără şi lui o piersică?
Dacă ar fi pus la încercare, ar face bodyguardul o figură bună? Ştie bodyguardul ce concern străin a oferit preţul cel mai bun în construcţia centralei de reprocesare nucleară din ţara sa? Ştie bodyguardul ce părţi ale raportului anual al Băncii Naţionale asupra restanţelor a fost falsificat? Ştie bodyguardul că amnistia generală din aprile a coincis cu re-arestarea a şaizeci de oameni? Ştie bodyguardul că legile noi de liberalizare a presei din luna mai au fost o provocare? Se poartă bodyguardul în mod condescendent ori de cîte ori se află la restaurantul Crocodile? Un local plin de tineri gălăgioşi, rotofei şi comunişti? Îşi varsă paharul pe jos pentru a-şi demonstra animozitatea? Este gestul său înţeles?
Sînt străzile pline de oameni pe catalige? Oameni pe picioroange mişcîndu-se la cîţiva metri deasupra mulţimilor, cu capete de păsări din papier-maché, în costume negre şi roşii, făcînd valuri cu pînze colorate deasupra capetelor celor adunaţi, mimînd violul unei femei tinere care simbolizează ţara sa? În Mercedes, bodyguardul şi colegul său se uită la sutele de oameni, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrîni, care se învîrt în jurul maşinii oprite la un semafor, ca şi cum ar fi o piatră într-un rîu. Pe scaunul din spate, şeful vorbeşte la telefon. Oamenii ce se împing în maşină sînt fără număr; fără număr, sînt mult prea mulţi, nimeni nu ştie ce au de gînd deşi par cu toţii hotărîţi. Apoi, o deschidere. Maşina accelerează.
Se poate ca, într-o anume dimineaţă, tomberoanele oraşului, tomberoanele întregii ţări să fie pline de sticle goale de şampanie? Din vina cărui bodyguard?

Donald Barthelme a fost un scriitor American care a devenit cunoscut în special prin povestirile sale. Inspirat de scriitori şi filozofi precum Kierkegaard, Ionesco, Dostoievski, Kleist sau Kafka, povestirile lui Barthelme sînt scrise într-un mod neconvenţional – cum se poate vedea în exemplul de faţă. Un film scurt pe baza textului original poate fi văzut aici.