Margaret Atwood – Epiloguri fericite

(translation)
John şi Mary se întîlnesc.
Ce se întîmplă apoi?
Dacă vreți un final fericit, încercați A.

A.
John și Mary se îndrăgostesc și se căsătoresc. Amîndoi au servicii bune, bine plătite, care le stimulează curiozitatea și pe care le fac cu plăcere. Își cumpără o casă adorabilă. Prețurile imobilelor cresc. După o vreme, cînd își pot permite să angajeze pe cineva care să îi ajute, fac doi copii, cărora le sînt cu totul devotați. Copiii ajung să fie oameni de treabă. John și Mary au o viață sexuală stimulantă și excitantă și prieteni buni alături de care își petrec timpul cu plăcere. Merg în vacanță împreună. Ies la pensie. Au hobby-uri stimulante și excitante. După o vreme, mor. Acesta e sfîrșitul.

B.
Mary se îndrăgostește de John dar John nu se îndrăgostește de Mary. Se folosește însă de ea, de corpul ei, într-un mod meschin, doar pentru a-și satia ego-ul apatic. Vine la ea acasă de două ori pe săptămînă și ea îi gătește cina (observați că nici măcar nu e în stare să o ducă la un restaurant) și, după ce mănîncă, se culcă cu ea iar în timp ce el doarme ea spală vasele de teamă ca nu cumva să creadă că e leneșă – cu toate vasele înșirate prin bucătărie, se da cu ruj că să arate bine cînd el se va trezi, dar cînd se trezește nici măcar nu o ia în seama, își pune ciorapii, chiloții și pantalonii și cămașa și cravata și pantofii, în ordine inversă de cum și le-a scos. Nu o dezbracă el pe Mary ci ea se dezbracă singură, și o face ca și cum ar muri de nerăbdare, de fiecare dată, nu neapărat pentru că îi place sexul (nu îi place) dar vrea că John să creadă asta și, dacă o să se culce cu el destul de des, el se va obișnui cu ea, cu siguranță, și va deveni dependent de ea și se vor căsători, dar John pleacă fără măcar să își ia rămas bun și după trei zile, la ora șase, apare iar în față ușii și toată scena se repetă.
Mary se simte pusă la încercare. Plînsul nu e bun pentru față, toată lumea știe asta, dar Mary nu se poate opri. Colegii de serviciu știu că nu e fericită. Prietenii îi spun că John e un animal, un porc, un cîine, că nu e nici pe departe îndeajuns de bun pentru ea dar ea nici nu vrea să audă. În John, își spune repetat, se ascunde un alt John, unul care este mult mai simpatic. Iar acest alt John va își va face apariția într-o zi, ca un fluture ieşind din cocon, ca o păpușă dintr-o cutie surpriză, ca un sîmbure dintr-o prună, doar dacă primul John ar fi… presat, strîns îndeajuns.
Într-o seară John se plînge că mîncarea nu e bună. E o premieră. Mary e jignită. Prietenii îi spun că l-au văzut pe John într-un restaurant cu o altă femeie pe nume Madge. În cele din urmă, nu e Madge cea care întoarce totul pe dos: e restaurantul. John nu a mers niciodată cu ea la restaurant. Mary adună toate somniferele pe care le are, toate aspirinele pe care le găsește și le da pe gît cu o jumătate de sticlă de sherry. Vă puteți da seama ce fel de femeie este ea de vreme ce nici măcar o sticlă de whiskey nu are acasă. Îi lasă un mesaj lui John. Și speră că el o va descoperi în timp util și o va duce la spital, că se va căi, că se vor căsători. Dar el nu vine și ea moare.
John se căsătorește cu Madge și totul continuă ca în A.

C.
John, care e un bărbat în vîrstă, se îndrăgostește de Mary, care are doar douăzecişidoi de ani. I se face milă de John pentru că acesta se plînge des că… rămîne fără par. Se culcă cu el, chiar dacă nu îl iubește. L-a întîlnit la servici. E îndrăgostită însă de un anume James care are și el douăzecişidoi de ani dar încă nu e gata să se stabiliească. Lucru pe care John l-a făcut deja cu mult timp în urmă. Lucru care îl deranjează acum. John are o slujba sigură, respectabilă și își face treptat un nume în domeniu dar asta nu o impresionează pe Mary. Mary e impresionată de James, care are o motocicletă și o colecție de discuri fabuloasă. James e des pe motocicletă lui, fiind… liber. Libertatea nu e la fel și pentru fete așa că Mary petrece fiecare joi seară cu John. Seara de joi e singura în care John poate face ce vrea el. John e căsătorit cu Madge și au doi copii și o casă adorabilă pe care au cumpărat-o chiar înainte că prețurile imobilelor să crească și cînd au timp, și-l dedică unor hobby-uri stimulante și excitante. John îi spune lui Mary cît de mult înseamnă ea pentru el dar, desigur nu o poate părăsi pe nevastă-sa pentru că o promisiune e o promisiune. Vorbește mult prea mult despre asta și Mary se plictisește deseori, dar bărbații în vîrstă o țin ridicată mai mult timp și, în cele din urmă, avantajul e de partea ei.
Într-o zi, James ajunge la Mary pe motocicleta lui, cu niște iarbă excelentă din care trag amîndoi cu nesaț și, aproape plutind, ajung în în pat. Totul se petrece că prin ceață, dar la un moment dat apare și John, care are o cheie de la apartamentul lui Mary. Îi găsește stoned și îmbrățișați. Nu ar trebui să fie gelos, considerind-o pe Madge dar, totuși, e copleșit de disperare. Nu mai e tînăr însă iar în doi ani va avea un creștet neted ca o coajă de ou și nu se poate împăca cu lucrul asta. Își cumpără un pistol, spunînd că are nevoie pentru a exersa trasul la țintă — această e partea mai subțire a intrigii, dar se poate remedia ulterior, îi împușcă pe amîndoi și apoi se sinucide.
Madge, după o perioadă de doliu adecvată, se căsătorește cu un bărbat pe nume Fred și totul continuă că în A, dar cu alte nume.

D.
Fred și Madge nu au nici o problemă. Se înțeleg foarte bine și depășesc majoritatea dificultăților cu o oarecare ușurință. Dar casa lor adorabilă de pe malul mării va fi spulberată de un val uriaș. Piața imobiliară se prăbușește. Restul poveștii se preocupă cu cauza catastrofei naturale și cum cei doi au scăpat cu viață. Pentru că scapă, deși mii de oameni mor. Fred și Madge sînt virtuoși și recunoscători și totul continuă ca în A.

E.
Da, dar Fred are probleme cu inima. Restul poveștii e despre cît de binevoitori și cît de înțelegători sînt amîndoi pînă cînd Fred își da sufletul. Madge se dedică muncii caritative pînă cînd ajungem la sfîrșitul lui A. Dacă ați vrea, acesta ar putea fi “Madge”, “cancer”, “vinovată și confuză”, și “observatul păsărilor”.

F.
Dacă vi se pare că totul e prea bourgeois, hai să-l facem pe John revoluționar și pe Mary o agentă de contraspionaj și să vedem unde vom ajunge. Să ne aducem aminte că sîntem în Canada. Veți ajunge tot la A, chiar dacă mai întîi veți avea de-a face cu o întreagă saga înflăcărată, plină de întîlniri voluptoase, o adevărată cronică a timpurilor noastre, într-un fel.
Trebuie să înțelegeți că epilogurile vor fi la fel, oricum ați pune-o. Nu va lăsăți înșelați de multitudinea lor, nici unul nu e adevărat, poate sînt intenționat înșelătoare, poate chiar malițioase, sau doar motivate de un optimism excesiv care dă în sentimentalism.
Singurul epilog autentic este acesta:

John și Mary mor. John și Mary mor. John și Mary mor.

Și cam atît despre epiloguri. Începuturile sînt mereu mult mai interesante. Cunoscătorii adevărați însă, se știe, favorizează partea din mijloc, cea cu care se lucrează cel mai greu. Mai mult nici nu se poate spune despre intrigă. E doar un lucru după altul, un ceva și un ceva și un ceva.

Acum încercați un Cum și un De ce.


Margaret Atwood este o scriitoare canadiană, cunoscută pentru române precum The Handmaid’s Tale, The Blind Assassin, Alias Grace și Cat’s Eye. Povestirea de față a apărut în 1983, în colecția canadiană de povestiri Murder in the dark.

#translation #romanian

Thank you for reading. Sharing this article on your favorite social media network would be highly appreciated 💖!

I am always looking forward to new collaborations. Send me a message and let's talk!

Published