Care for a new non-philosophical obsession? Iubitafizica might be the answer. Well, it’s not really new and not really non-philosophical. But it certainly can become an obsession.
N-am stiut de Iulian Tanase pina acum dar imi pare bine ca l-am descoperit (multam, A.)
As da oricind metafizica pe iubitafizica.
Ma rafuiesc cu filosofia destul de des. Pe de o parte vreau sa ramin la curent cu ce se mai publica, pe de alta parte, temele sint mereu aceleasi (ca si solutiile, de altfel). Pe de o parte, vreau sa ajung din nou la universitate (si nu vad o alta posibilitate decit prin filosofie), pe de alta parte, disciplina asta e oarecum fada (are gura mare dar miinile foarte mici). Mi-ar place sa predau insa, sa fiu printre studenti, sa vad in ce culori le sclipesc lor mintile. Ca pe vremuri…
Cu cit trece timpul, cu atit ajung sa cred ca filosofia e doar ceva ce fiecare poate face pentru sine. Este necesara aceasta indeletnicire? Ma indoiesc, oarecum. Pentru mine pare totul incheiat. Stiu citeva nume, ceva doctrine, pot sa vorbesc ore in sir despre discursul cartezian sau despre teoria metaforei, despre Husserl sau despre Platon, dar nu stiu la ce mi-ar folosi. Ma intreb daca fara filosofie as gindi la fel, daca as vedea lumea la fel, daca as simti la fel. Daca da, neamul filosofilor ar trebui totusi apreciat – jos palaria!, neam de hermes ce sinteti! Buni la inselat! Daca nu, ce diferenta este intre aceasta disciplina si un borcan mare cu formaldehida (si, probabil, un creier in el)?
Am vazut ca a aparut si Sora Exacta la Liternet. Sint curios.
