I empty myself of the names of others. I empty my pockets. I empty my shoes and leave them beside the road. At night I turn back the clocks; I open the family album and look at myself as a boy. What good does it do? The hours have done their job. I say my own name. I say goodbye. The words follow each other downwind. I love my wife but send her away. My parents rise out of their thrones into the milky rooms of clouds. How can I sing? Time tells me what I am. I change and I am the same. I empty myself of my life and my life remains.
Rămăşiţele – Mark Strand
Mă golesc de numele celorlalţi.
Îmi golesc buzunarele.
Îmi golesc pantofii şi îi las la marginea drumului.
Noaptea dau ceasurile înapoi;
Deschid albumul de familie şi mă uit la mine, băiatul de odinioară.
La ce-ar mai ajuta asta? Orele şi-au făcut treaba.
Îmi spun propriul nume. Îmi iau rămas bun.
Unul după altul cuvintele dispar luate de vînt.
Îmi iubesc soţia dar o resping.
Părinţii se ridică din tronurile lor
înspre sălaşul lăptos al norilor.
Cum să mai cînt? Timpul îmi arată ce-am ajuns.
Mă primenesc şi sînt acelaşi.
Îmi golesc viaţa şi viaţa îmi rămîne.
Mark Strand a fost un poet american născut în Canada, cunoscut pentru tonul său nostalgic şi deseori suprarealist. A fost profesor la multe universităţi din America şi recipientul multor premii şi distincţii (Fulbright, MacArthur, Pulitzer).